povestiriledanei

  Sfârșitul trecut de săptămână, l-am petrecut în afara Bucureștiului, în Covasna. La capătul drumului, nu au contat prea mult sutele de kilometri de drum prost, aglomerat, plin de gropi și asfalt vălurit. Important este că am petrecut timpul cu oameni frumoși. Unii pe care îi cunoșteam, alții pe care i-am întâlnit pentru prima dată. Tineri, puțin peste două zeci de ani, veseli, optimiști, care îmi aduceau aminte de zilele demult apuse ( mai exact, de ieri ). Am închis ochii și am călătorit din nou în timp. A doua zi de dimineață, m-am trezit în minte cu un vers Am atins cerul cu mâna . Este dintr-o melodie a unui gen muzical pe care nu îl ascult, însă nu-mi dădea pace. A rulat în mintea mea întreaga noapte. Cerul era de un albastru mat. Din când în când fuioare de nori albi îl străbăteau, de parcă era colbul lăsat în urma căruțelor. Am băut cafeaua în aerul tare, cu susurul apei care trecea pe lângă noi și mierlele care coborau din salcie și ne priveau curioase. Mi se pare fas...

Îmi povestea mama de mine, că într-o zi, pe când aveam vreo doi – trei ani, mă plimbam prin casă cu pumnul strâns, de parcă ascundeam vreo comoară. Îmi vedeam de treabă, cu ceea ce aveam eu de făcut, lucruri importante, pesemne, c ăci nu scăpam din palmă nicicum comoara. De parcă pumnul meu strâns, era o stare obișnuită a mea. Când părinții mi-au desfăcut degețelele, au găsit un smoc de scame, făcute ghem, umezite deja de transpirația palmei. Erau scame pe care le tot adunam de pe covor sau linoleum (pe atunci nu aveam parchet). Ciudat și fascinant este că îmi aduc aminte de mine făcând asta. Și făceam asta pentru că îmi aduc aminte de tata făcând asta. Poate și de bunica. Iar acum câteva zile, m-a întrebat Eva cum este să fiu mamă. Periuța de dinti bâzâia. Eram în baie și ne pregăteam de somn, când a verbalizat această curiozitate. Nu îmi dădeam seama dacă sunetul înfundat îl auzeam de la periuța electrică sau de la presiunea pe care am simțit-o în momentul în care am realizat ...

  Fika [fee-ka] – cuvânt ce provine din suedeză și care semnifică, la modul cel mai general (dacă se poate spune așa) a lua o pauză ( de cafea ). Apărut în secolul XIX, atunci când băutura a fost interzisă în Suedia, termenul reprezintă o inversare a silabelor cuvântului kaffi , denumirea vechea a cafelei. Suedezii se numără printre cei mai mari consumatori de cafea din lume. Cum s-a ajuns la acest clasament, este destul de interesant, mai ales că nu toți regii lor au fost adepții consumului. Băutura a fost interzisă în Suedia prin decret regal în trei perioade diferite, între anii 1750 și 1820. Cel mai înverșunat împotriva acestei băuturi a fost regele Gustav III (1746 – 1792), care considera cafeaua un risc pentru sănătatea oamenilor (poate o frântură de adevăr este). Pentru a demonstra acest lucru, a recurs la un experiment cel puțin ciudat. Chiar dacă autenticitatea evenimentului a fost pusă la îndoială, rămâne interesant, fie și doar ca legendă. Regelui Gustav III i-a ve...

Pe când părinții mei erau tineri, aveau o gașcă de prieteni. Cu care se tot întâlneau. Și noi cu ei și împreună cu copiii lor. În general se vizitau unii pe alții, fără nicio regulă anume. Cumva fiecăruia îi venea rândul să fie gazdă, apoi musafir.  Stăteau relativ aproape și cum orașul este destul de mic, a jungeau unii la alții într-o clipită. Dintr-o dată apartamentul gazdei se umplea de zarvă, râsete și multe perechi de încălțări lăsate la cuier. De care de fiecare dată ne împiedicam noi, copiii. În sufragerie întotdeauna plutea un fum de țigară atât de gros, că îl puteai tăia cu cuțitul. Mi-aduc aminte că râdeau foarte mult. Un crescendo care se sfârșea în hohote, din care cu greu se puteau opri. Erau atât de tineri și frumoși! Bine, acum gândesc asta, pe vremea aia nu erau decât (niște) părinți. Cât de amuzanți erau, cum ne cuplau pe noi copiii, unii cu ceilalți. Cum se mai încuscreau! Rupeau și înodau legăturile de rudenie, după cum le era dispoziția. Și fără să ne ceară n...