Fika

 

Fika [fee-ka] – cuvânt ce provine din suedeză și care semnifică, la modul cel mai general (dacă se poate spune așa) a lua o pauză (de cafea). Apărut în secolul XIX, atunci când băutura a fost interzisă în Suedia, termenul reprezintă o inversare a silabelor cuvântului kaffi, denumirea vechea a cafelei.

Suedezii se numără printre cei mai mari consumatori de cafea din lume. Cum s-a ajuns la acest clasament, este destul de interesant, mai ales că nu toți regii lor au fost adepții consumului. Băutura a fost interzisă în Suedia prin decret regal în trei perioade diferite, între anii 1750 și 1820. Cel mai înverșunat împotriva acestei băuturi a fost regele Gustav III (1746 – 1792), care considera cafeaua un risc pentru sănătatea oamenilor (poate o frântură de adevăr este). Pentru a demonstra acest lucru, a recurs la un experiment cel puțin ciudat. Chiar dacă autenticitatea evenimentului a fost pusă la îndoială, rămâne interesant, fie și doar ca legendă.

Regelui Gustav III i-a venit ideea experimentului, în momentul în care a găsit o pereche de gemeni identici, condamnați pentru crimă. Le-a promis comutarea condamnării la moarte, cu închisoare pe viață, condiția fiind să ia parte la un experiment. Unul dintre gemeni a băut câte trei cești de cafea în fiecare zi, celălalt, trei de ceai, în timp ce starea lor de sănătate era supravegheată de doi medici. Ironia sorții a făcut ca, atât medicii cât și regele, să moară înaintea gemenilor, astfel că efectul negativ al cafelei nu a putut fi demonstrat.

Revenind la fika, acesta a devenit un adevărat ritual în Suedia și reprezintă acel moment de respiro, în care savurezi o cafea, alături de prieteni sau colegi de serviciu. Cafeaua este degustată împreună cu produse de patiserie, prăjituri sau plăcinte. A devenit un obicei atât de adânc înrădăcinat în cultura suedeză, încât unele companii au introdus în contractul de muncă și clauze speciale prin care obligă angajații să beneficieze de repaus în timpul zilei. Sau le asigură acest beneficiu.

Întâmplător sau nu, asociez fika cu fiică-mea. Care săptămâna aceasta, într-una din zile, înainte de a pleca la școală, m-a provocat să jucăm ceva.

-        Cum adică să ne jucăm? întreb eu, uimită de întrebare, mai ales că lucrez de acasă și eram în timpul programului.

-        Adică să ne jucam ceva, îmi răspunde mărind ochii și arcuindu-și sprâncenele, și mai uimită decât mine că îi pun o întrebare care pentru ea nu avea niciun sens. Repede, pentru 10 minute. Și, mami, de ce este greșit să te joci?

După câteva momente de cântărire, de zici că depindea viața mea de alegerea pe care urma să o fac, am acceptat provocarea ei. Și am jucat două runde de Double. Iar în acele 10 minute pe care mi le-am oferit, am pus stop gândurilor legate de muncă. Și nu numai că am pus stop, ba chiar am râs. Cu ochii. Nu contează că Eva a câștigat ambele runde (este foarte atentă la detalii și m-a bătut de fiecare dată la jocul acesta), eu am câștigat zece minute de esență tare de bucurie.

Cât de fain ar fi să fika în fiecare zi, de două sau trei ori, așa cum fac suedezii! (mi se pare senzational că fika poate fi folosit atât ca verb, cât și ca substantiv). Iar suedezii știu ce știu, pentru că figurează în primele poziții din topul fericirii.

Sau cât de fain ar fi să fika o dată la un timp (încă nu pot găsi un pas satisfăcător, realistic sau eficient), să luăm pauză de la orice gând negativ și să ne concentrăm doar pe gratitudine. Că suntem. Avem atâta noroc că pur și simplu suntem.