Zile

 

Sunt unele zile, ale căror clipe îmi scapă precum firele de nisip trecute printre degete. Un pumn care se scurge și se transformă într-o grămadă. O încâlcitură fără formă. Sau sub formă de munte. Sau floare. Sau deșert. Sau orice vreau eu să fie. Îmi folosesc imaginația în favoarea mea.

Altele sunt forme geometrice. Cu linii ascuțite sau tăioase și curbe line. Cu muchii de paralelipiped sau piramide. Ordonate, predictibile. Pe alocuri plictisitoare. Uneori mai am nevoie și de asttel de zile, care să nu mă stimuleze prea mult, care să nu îmi producă vreo urmă de agitație. Doar unde liniștite de maree. Aud sunetul valurilor. Sau tângurirea lor. Sau suspinul. Sau râsul înfundat, atunci când credeam că o păcălim pe mamaie că dormim.

Altele sunt zile-cerc. Repet mici gesturi și am senzații constante de deja-vu. Uneori simt agitație, pentru că vreau să ies din rotița de hamster, în care singură m-am încuiat. Alteori le consider perfecte în rotunjimea lor.

Sunt alte zile care îmi cad greu la stomac. Un guguloi pe care nu pot sa îl diger. Îl simt cum urcă pe tractul digestiv și mi se așează în gât, producându-mi o senzație de greață. Iau o felie de lămâie și îmi trece. Sau fac limonadă cu miere și mentă.

Zilele-picatură încep dezlânat, împrăștiat. Îmi trezesc un sentiment de mirare, că nu știu să mi le explic. Mi se par prea vaste pentru a le cuprinde cu mintea. Însă până se termină, se rezumă doar la un vârf de lancie, care concentrează și conturează aha-ul. Sau nu se conturează.

Altele sunt triluri de păsări. Îmi rămâne blocat în timpan cântecul de măcăleandru, ascutit, cu rostogoliri de sunete. Cântec de leagăn.

În unele zile, cuvintele și ideile curg precum un pârâu de munte. Aleargă prin poieni de verde crud și buchete înmiresmate de margarete, se întâlnesc cu păstrăvi colorați, dansează cu ferigile de pe margine, mângâie pietrele, atrag razele de soare.

În altele, stau cu vârful creionului pe coala albă și aștept să unduiască preț de câteva fraze. Sau îmi răsucesc capul între palme, sperând că voi găsi fisura prin care să se strecoare ideile. Nu vor să iasă. Sunt la fel de încăpățânate precum una din multele mele variante.

Însă toate aceste zile sunt un dar. Pe care nu vreau să îl mai consider că mi se cuvine și atât.