Persoana-gând
Se întâmplă câteodată să îți rămână o persoană în
gând. Nu iese din cutia craniană, se învârte acolo precum bilele de la
extragerea loto. Mișcări necontrolate, care te amețesc. Uneori coboară pe
tractul respirator și ai impresia că rămâi fără aer. Simți și un fel de gâdilat, de la mișcările
mâinilor și picioarelor. Tragi cu nesaț o gură zdravănă de aer, să îți
oxigenezi plămânii. Expiri îndelung, sperând că va pleca. Aștepți câteva
secunde și încerci o senzație de nemișcare.
Respiri ușurată și vrei să continui activitatea
banală de care te ocupai, înainte să ți se strecoare pe nesimțite în
minte. Dar nu poți. Decizi să fii
curioasă și să vezi ce se întâmplă mai departe.
Din tractul respirator sau din plămâni, nu știi exact
de unde, persoana-gând se mută spre inimă. O învăluie sau o gâdilă precum
panglica concurentelor de la gimnastică artistică. Cu o delicatețe fascinantă.
Te trezești că ți se activează un zâmbet pe față. Și poate începi să bați
darabana cu degetele pe coapsă. O melodie în surdină îți inundă trupul și
aproape că începi să dansezi.
Te scuturi din nou, sperând că îți iese din minte.
Dar se încăpățânează și rămâne în corpul tău. Coboară ca niște furnicături de-a
lungul picioarelor și simți gâdilat de fulg în talpă. Același zâmbet tâmp îți
împodobește fața și îți închide pleoapele.
Cobori și tu în propriul corp și vă luați de mână. Începeți un vals până când ajungi să te bucuri că nu ești singură. Alunecați împreună pe portativ.
Comments
Post a Comment