Renaștere, transformare și evoluție

 

Am plecat la biserică. Nu cum mult înainte de miezul noptii. Era destul de cald afară, iar când am ieșit din scară, am fost îmbrățișată de adierea nopții. Oamenii mergeau către biserică în grupuri mai mari sau mai mici. La început, m-am simțit oarecum stingheră, trebuie să recunosc.

După ce am mers câțiva zeci de metri, am auzit toaca. Atunci cand eram mică, mă speriam de sunetul acela. Numai cu lucruri sfinte nu asociam bătăile din ce în ce mai alerte ale ciocanelelor de lemn. De data asta însă, le-am auzit precum o muzică.

Era destul de multă lume. Le priveam chipurile. Unii ascultau slujba, altii vorbeau între ei, unii se căutau prin puhoiul de oameni. Lângă mine era o mamă cu un baiețel de 4-5 ani, care la fiecare două minute întreba ce înseamnă asta? Primea răspuns de fiecare dată.

În momentul în care a venit lumina, valuri de lumânări au început să se aprindă. Fețele oamenilor apăreau pictate în nuanțe de portocaliu, galben și roșu. Murmurul glasului comun se propaga de la un capăt la altul. Era atât de multă liniște, făcută de atât de mulți oameni. Șoapte urcau ușor spre cer. Mi-am ridicat privirea și am văzut crucea bisericii printre crengile copacilor. Dreaptă și strălucitoare. Cerul negru, luminat difuz de lumina felinarelor, scotea în evidență câteva stele care trăgeau cu ochiul spre pământ.

Iar glasul acela atât de puternic, Hristos a înviat! Adevărat a înviat! mi-a trecut prin tot corpul, din creștet până în tălpi.

Nu știu ce semnificație are Paștele pentru fiecare dintre noi. Unii îl asociază cu sacrificiul, alții cu credința sau bunătatea nemarginită. Sau câte puțin din fiecare.

Pentru mine este renaștere, transformare și evoluție.