Oameni-cărți

 

Sunt oameni-poezie. Care au rimă pereche, încrucișată sau albă. Își exprimă în mod direct gândurile și sentimentele, prin modul în care se comportă cu tine. Folosesc flori pe post de metafore. Întâlniri la film, teatru sau alte evenimente culturale, pentru comparație. Epitete pentru mângâieri sau îmbrățișări.

Există și oameni-proză, care își împart firul epic în capitole. Unele sunt bine delimitate, prin cifre romane sau arabe, altele au trecere cursivă și sunt întrepătrunse printr-un asterix. Au introducere, intrigă, desfășurare a acțiunii, punct culminant și deznodământ. Uneori te prăbușesc, alteori te ridică. Dar nu te lasă pe platou. Ar apărea monotonia.

Te mai întâlnești din când în când cu oameni-tragedie. Dramatici, serioși, în conflict cu alți oameni sau cel mai adesea, în conflict cu ei înșiși. Uneori se exprimă în versuri, alteori nu. Uneori te fac să râzi, alteori să plângi.

Mai sunt și oamenii-basme. De la care înveți valorile simbolice. Înveți despre bine si rău, în felurite ipostaze, La început, îi percepi săraci, nevoiași, însă pe măsură ce petreci timp cu ei, se transformă din omizi, în fluturi. Dacă ții ochii deschiși, realizezi câtă muncă au depus pentru a căpăta aripile colorate. S-au luptat cu balaurii lor interiori și ielele, au traversat munți și văi, au înfruntat vrăjitoare și furtuni. Dar au ajuns să își salveze propria ființă.

Mai vezi și oameni-schiță. Folosesc puține cuvinte și gesturi, vorbele le sunt concentrate și clare, îți oferă multe repere spațio-temporale.

Oamenii-jurnal sunt sinceri și deschiși. Au așa o forță interioară, că nu le este teamă să își exprime sau accepte trăirile. Pe de altă parte, pot aluneca spre a vedea doar partea lor de hartă. De aceea sunt oameni-jurnal de călătorie, jurnal de lucru, alimentar sau motivațional. De la ei am multe de învățat. Am întâlnit puțini, însă în momente importante ale călătoriei mele.

Apar din când în când și oameni-enciclopedie. Care îți oferă atât de multe propoziții, care în primă fază par cursive, însă mai mult te amețesc. Treci de la notele de subsol, la bibliografie, uneori și erată. Mai răsfoiești câteva foi din capitolele anterioare, recitești frazele subliniate. Îți aduci aminte de un moment, pe care l-ai pictat cu ochii minții, după descrierea lor. Dar te conving că nu au scris asta. Și până ajungi să îi citești, uiți de unde a pornit totul și de ce îi ai încă în brațe. Rămâi pustiu pentru o clipă.