Rai în Crai

 

Stau pe balcon și mă bucur de cea mai frumoasă priveliște de care am avut parte la o cazare. De până acum.

În fața mea, mai sus, se desfășoară toată creasta Pietrei Craiului. La capătul coamei din stânga a apărut luna. Plină, rotundă și lăptoasă. Încă nu este strălucitoare. Puțin acoperită de o dantelă cenușie de nor.

Se împletesc sunete de pârâu și triluri de păsări. Undeva, din camping, niște voci se pierd în zare. Mă bucur atunci când se opresc din conversație, ca să pot auzi sunetul muntelui. Zăpada este încă presărată pe creste, la fel ca zahărul de pe gogoși. Chiar dacă am în față imaginea aburindă a gogoșilor proaspăt scoase din tuci și aruncate în castron, simt miros rece și curat. Și de lemn ars. Poate de la centralele cabanelor dimprejur.

Mi-era dor de astfel de momente. A trecut ceva timp de când nu m-am mai bucurat de ele. De fapt de când nu am mai avut energie să investesc într-o astfel de ieșire.

Doi copii pe bicicleta alunecă pe drumul pietruit, unul în spatele celuilalt. Sunt destul de departe de mine și pentru o secundă mi-au părut că levitează, zgomotul roților pe drum nu se auzea mai deloc. Tot din camping, aud o minge bătută și aruncată dintr-o parte în alta, zgomot împletit cu râsete de copii.

Un câine își aruncă lătratul peste creste și se pierde printre brazi. Pădurile de foioase sunt încă golașe, iar petele negre ale brazilor se împrăștie din loc în loc pe retină.

Razele soarelui au început să se retragă și au rămas să lumineze doar pe crestele Pietrei, părând că se transformă într-un fir bordat de aur.

Mi-aduc aminte când am parcurs toată creasta, de la un capăt la altul, când am simțit că lumea este a mea.

Lumea care părea că se risipise ca un fuior de fum. Dar care acum începe să își croiască drumul înapoi spre casă.

Mi-ai lipsit, Craiule, cu tot cu oamenii faini de munte, la fel ca domnul de la pensiunea Panorama Pietrei Craiului. Cu vorba blândă, apăsată și clară, cu nostalgiile de trasee și tinerețe, cu focul de tabară din camping și trosnetul lemnelor și scânteile de brad și mirosul de rășină.



Comments

Popular posts from this blog

Oameni-cărți

Oblivion

Hanul Vatra