Despre nimic și totuși mult

 

Vlad era în cadă și se spăla. Eu pe vasul de toaletă, stăteam de vorbă. Am creat un nou obicei, ei se spală, eu îi ascult. Mai furăm câteva minute de vorbit, încercăm să valorificăm fiecare secundă. Începe să îmi spună ceea ce îl frământă. Școala și notele. Sunt obosită, nu prea am răbdare să îl ascult în primă fază. Mă simt vinovată apoi, că nu mai am energie pentru ei. Mă concentrez și îmi îndrept atenția spre el. Spre vocea lui caldă și sunetele care se împletesc pentru a forma cuvinte. Și fraze. Ale căror înțeles uneori îl deslușesc, alteori îmi scapă printre degete.

Eva ajunge de la școală, încântată să îmi povestească ce s-a mai întâmplat. Caută drame cum le numește ea, iar dacă nu se întâmplă nimic notabil, nu este neapărat o zi reușită. Notabil pentru cine? Nu știu cum să îi explic și să o fac să înțeleagă că uneori râul curge lin, fără să treacă peste nicio piatră și fără să formeze nicio meandră. Asta nu înseamnă că nu își urmează cursul. Iar la un moment dat se revarsă în mare și apele lui nu mai pot fi văzute. Se amestecă împreună cu toate apele și nisipul și sedimentele tuturor râurilor și fluviilor. La fel sunt și clipele noastre pe pământ.

Bine, știu, problema aceasta este la mine. Lucrez la ea. Dacă nu pot trece cu subiect și predicat ceea ce am făcut într-o zi, consider că nu am făcut nimic. Ignor mirosul delicat al liliacului, scârțâitul cizmelor pe zăpadă, imaginea plină de culoare a glicinei, delicatețea florilor arborelui de mătase, râsul zgmotos al unui copil, cerul albastru, căldura cănii de ceai, aroma vinului din pahar, mirosul foilor dintr-o carte și câte și mai câte.

Asta pentru că îmi îndrept atenția atât de mult în exterior. Ignor ce simt. De multe ori uit că simt. Că inima îmi bate cu putere, că simt fluturi în stomac sau o presiune imensă în corp, că mă doare capul sau am un nod în gât, că îmi țiuie urechile sau aud bătăile inimii în timpan. Uit să fiu atentă ce anume mi-a desclanșat o anumită reacție în corp. Și zboară șansa de a identifica trigger-ele mele.

Noroc că universul este darnic și ne oferă multe asemenea momente. Doar – doar vom învăta ceva din ele.

Și vorba lui Vlad, care acum două zile, când și-a serbat ziua de naștere, mi-a trimis un mesaj pentru el: La mulți ani mie.