O lume mai bună

 

Îmi doresc să fac lumea un loc mai bun. Cât ține de mine. Gesturi oricât de mici. Care pot reprezenta o cărămidă, un gram de mortar sau poate doar câteva fire de nisip pentru construcție. O lume mai bună acum, față de secunda ce tocmai trece.

Și se pare că am reușit să insuflu asta și copiilor mei. Pentru că aseară, Eva mi-a spus:

-        Mami, m-am gândit să fac bilețele pe care să scriu «Crăciun fericit» și să le pun în fiecare căsuță poștală din scara noastră.

Și a făcut 36 de bucăți din suflețel, pe care a scris «Crăciun fericit». Și le-a strecurat mândră și bucuroasă fiecarui vecin.

Încercam să îmi imaginez uimirea fiecărei persoane în parte, atunci când va deschide cutia poștală și va găsi urarea. Poate pentru o secundă uită de nemulțumirile și greutățile de zi cu zi. Și crede în Moș Crăciun și magie.





 

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Oameni-cărți

Image
  Sunt oameni-poezie. Care au rimă pereche, încrucișată sau albă. Își exprimă în mod direct gândurile și sentimentele, prin modul în care se comportă cu tine. Folosesc flori pe post de metafore. Întâlniri la film, teatru sau alte evenimente culturale, pentru comparație. Epitete pentru mângâieri sau îmbrățișări. Există și oameni-proză, care își împart firul epic în capitole. Unele sunt bine delimitate, prin cifre romane sau arabe, altele au trecere cursivă și sunt întrepătrunse printr-un asterix. Au introducere, intrigă, desfășurare a acțiunii, punct culminant și deznodământ. Uneori te prăbușesc, alteori te ridică. Dar nu te lasă pe platou. Ar apărea monotonia. Te mai întâlnești din când în când cu oameni-tragedie. Dramatici, serioși, în conflict cu alți oameni sau cel mai adesea, în conflict cu ei înșiși. Uneori se exprimă în versuri, alteori nu. Uneori te fac să râzi, alteori să plângi. Mai sunt și oamenii-basme. De la care înveți valorile simbolice. Înveți despre bine si rău, în ...
Read more

Oblivion

Image
Îmi doream de mult timp să merg la un concert la Ateneu. Într-o perioadă am vânat bilete cu frenezie, nu găseam locuri sau mi se păreau prea scumpe (nu știam pe atunci ce însemnă cu adevărat valoarea acestor experiențe). Apoi am uitat, m-a luat vârtejul cotidian. Se pare că am fost pregătită să merg săptămâna aceasta, la un concert susținut de Orchestra Camerata Regală, dedicat tangoului și valsului, din cadrul  Festivalului Vara Magică . Și ce moment! Pasiune și eleganță. Așezat pe locul unde în 1730 era „Livada lui Văcărescu”, proprietatea poetului Ienachiță Văcărescu, Ateneul are f aţada întoarsă spre apus şi conţine un peristil format din şase coloane ionice, care te duc cu gândul la un templu grecesc antic. Ne-am adăpostit de furtună, în vestibulul de la parter, cu ceva timp înainte să înceapă concertul. Pentru că în seara concertului părea că s-a rupt cerul. Iar pentru că știam că urmează să ascult Orchestra Camerata Regală, mă simțeam atât de aristocrată. Când am urcat ...
Read more

Hanul Vatra

Image
  Am tot auzit în ultima vreme diverși oameni că își schimbă locuința, rearanjează, reamenajează. Împachetează lucruri inutile și amintiri, sperând să facă loc pentru aer proaspăt. Pentru nou. Sau poate au impresia că daca le împachetează și le așează undeva, nu mai ies la suprafață. Le agață de un bolovan, cu cea mai zdravănă frânghie și le aruncă în străfunduri. Uneori mai închid și ochii, sperând că dacă nu se conturează nimic vizual, totul dispare. Precum flacăra lumânării care rămâne fără oxigen și se stinge. Iar eu, anul acesta am schimbat multe. Am așteptat începutul lui octombrie. Am revenit la Hanul Vatra. După doi ani, pe care nu i-am simțit. Fost stabiliment al băilor din Costești, clădirea a fost construită în perioada interbelică de familia Sacerdoțeanu, în apropiere de izvoarele minerale sulfuroase și iodate, cu proprietăți vindecătoare. Mai ales pe timp de vară, băile erau asaltate de turiști din toată țara, în special de cei având venituri modeste și care su...
Read more