Perspective

 

Mă plimb prin București. Canicula a dat năvală peste noi de câteva săptămâni bune, deja. Asfaltul pare că se topește. Valuri de căldură se ridică încet și deformează magazinele, copacii, mașinile, chiar și oamenii. Toate se scurg precum unele picturi ale lui Dali. Se topesc până ajung într-o baltă mare de culori, amestecate alandala. Ciudat, însă are și ea frumusețea ei.

La colțul unei clădiri, cu mâna întinsă la cerșit, stă o femeie. Este însărcinată, îmbrăcată destul de curat. Rochia îi este galbenă cu flori mărunte verzi. O suviță îi acoperă o parte din față. Buza de jos îi este căzută. De rușine, poate. Cine știe câte ganduri tropăie în mintea sa! Urmărește cu privirea o pungă luată de vântul fierbinte, care o plimbă la fel ca într-o spirală.  Poate gândețte că așa este și ea, precum o pungă de plastic goală, moale, fără nicio putere, aruncată dintr-o parte în alta de evenimente și fapte.

Stă cu o mână întinsă și una pe burtică. O parte din energia ei merge către copil. Îl mângâie ușor, poate îi nimerește căpuțul, coboară spre umeri și spate, iar mâna i se oprește spre talpă.

Îi ia fiecare degețel în mână și îl masează ușor. Se uită în talpă și îi vede buricele degetelor de la picioare ca pe niște mărgeluțe sau stropi de rouă. Zâmbește și o lacrimă i se rostogolește pe obrazul ars de soare.

Eu am văzut-o ca fiind o femeie frumoasă. Și o mamă care va face tot ceea ce ține de ea pentru a-i oferi copilului tot ce este mai bun. Îl va ocroti cu brațele ei, îl va învălui cu dragoste, îl va învăța să nu renunțe niciodată.

Copilul mi-a apărut ca fiind un luptător, care va știi să aprecieze bunătatea și nu va lăsa pe nimeni să îi taie aripile.

Pe trotuarul de vizavi, un tătic pășește alături de fetița lui, de câțiva anișori, ținând în mână un ponei roz. Mâna lui zdravănă pare că urmează să îi zdrobească degetele, însă este învăluită de o delicatețe naturală. Este un contrast minunat între muntele de om ce pare a fi și fetița mărunțic. Ea trebuie să meargă alert pentru a ține pasul cu tatăl ei. Muntele de iubire pe care și-o poartă îi încadrează parcă într-o sferă invizibilă.