Despre oameni simpli și Daniela

 

Am tot auzit expresia oameni simpli.  De multe ori folosită în sens negativ.

Simplu în gândire. De parcă ar fi ceva negativ să gândești simplu, fără încrengături de scenarii și încercând să controlezi totul.

Simplu în comportament. De parcă ar fi ceva negativ să te comporți simplu, autentic, direct.

Având o viață simplă. De parcă e ceva negativ să ai o viață originală, fără poleială și filtre aplicate.

Însă nu despre asta vreau să vorbesc. 

În mediul online, sunt înscrisă într-un grup de drumeții montane. De acolo mai fur idei legate de vreo tură interesantă sau îmi clătesc ochii cu fotografii de la munte.

În una din zile, o fată a adresat o întrebare simplă, cerând informații legate de un traseu. La prima vedere părea imposibil de realizat. Era cazată în Predeal și voia să facă un traseu de o zi pe vârful Moldoveanu. Comentariile răutăcioase, pe lângă subiect, nu au întârziat să apară. 155 de sfaturi. Nicio altă postare nu a avut un asemenea magnet. La vorbe aruncate cu duiumul. Una mai îndepărtată de subiect față de alta. Doar două-trei persoane  binevoitoare i-au oferit un răspuns. Nicolae chiar a postat o hartă cu locul unde pot parca mașina și detalii legate de lungimea și durata traseului. Calcule matematice și logice. Era realizabil.

M-am amuzat la unele comentarii, am ajuns într-o fracțiune de secundă în tabăra celor sceptici. Câteva minute  și am trecut mai departe. Continuându-mi întâmplările mele de zi de zi.

Daniela însă, căci așa se numește fata cu postarea, mi-a dat o lecție pe care sper să nu o uit prea curând. Niciun răspuns către cei care comentau pe lângă subiect, nicio vorbă urâtă. Nimic. Doar atât Am înțeles multe lucruri și am putut alege cea mai bună variantă pentru mine.  Nu înainte de a mai face o precizare m-am îndrăgostit de munte de acum doi ani.... De atunci... a început și povestea mea de dragoste!

Atât. Fără a fi atrasă în jocul replicilor. Fără a lua în seamă sfaturile celor care se autoproclamaseră îndreptățiți să o facă.

Daniela nu numai că a reușit să facă ceea ce și-a propus, însă a acționat cu atât de multa grație împotriva răutății oamenilor, că pe mine m-a lăsat fără cuvinte. M-am simțit rușinată că m-am amuzat copios, trecând  degetul mare peste ecranul telefonului și oprindu-mă să citesc acolo unde vedeam mai multe aprecieri. Am fost trasă de efectul centrifug de turmă. O turmă de oameni nemulțumiți de propriile vieți, încercând să iasă în evidență cu ceva. Orice. 

Daniela a ajuns și la mine, nu doar pe cel mai înalt vârf din țară. M-a ajutat fără să știe, fără să își propună asta, fără să fie conștientă că a făcut-o, pur și simplu fiind ea. 

Curiozitatea m-a împins să vizitez profilul ei. Se căsătorise în urmă cu o săptămână și asta era luna ei de miere. Nu știu, poate dragostea în care se scaldă a ajutat-o să fie grațioasă și să își păstreze strălucirea din ochi. Poate așa este ea. Nu contează, este mai puțin important pentru mine.

Căci și ea este exemplu că mai sunt oameni buni pe pământ.