Vergeturi pe suflet

 

Vergetură: dungă (sau șir de dungi) de culoare violacee (apoi sidefie), localizate în regiunea abdominală sau la fese și care apar în sarcină, obezitate, în boli endocrine etc. (sursa: dexonline).

Mi-au apărut în urma îngrășatului din timpul sarcinii și apoi slăbitului. Șocuri aplicate organismului. De la îngrășat și apoi slăbit, într-o perioadă relativ scurtă.

Așa e și cu sufletul. Șocuri de emoții contradictorii care pot ajunge prea adânc în fiecare dintre noi, dacă nu găsim mecanisme de apărare.

O mângâiere, urmată de o vorbă urâtă. Un zâmbet, imediat după o pedeapsă. Un hohot sănătos de râs, stins brusc. Un moment de iubire, evaporat de o durere imensă. O vorbă bună, anulată de ignorare. 

Și exemplele ar putea continua.

Nu mai vreau să îmi expun sufletul. Încerc să setez limite. Sănătoase și clare.

Cuvinte puține și atotcuprinzătoare. Încă nu-mi iese. Mă pierd în detalii sau mă blochez. Însă totul se învață

Legile care mă guvernează sunt haotice pentru unii, dar constante pentru mine. De ceva vreme trec printr-un proces de transformare. În bine, zic. Încep să mă mai cunosc, să înțeleg ce tipare am avut, să mai smulg din buruieni.

Iubesc muntele, de acolo îmi iau energia.

Îmi place să mai scriu, cu toate ca în ultimul timp mi-am pierdut din inspirație, furată de mașina de spălat de zi cu zi.

Îmi place să descopăr locuri de vizitat mai puțin cunoscute sau mai puțin comerciale. Le consider ca având cea mai mare valoare. Am senzația că descopăr în mlaștină diamantul neșlefuit.

Mi-am redescoperit copiii, de la ei mai fur energie și mă bucur teribil de timpul meu fără să mă simt vinovată. Aș vrea să am mai mult, însă apreciez și cât este. De mine depinde să valorific cât am, în orele sau zilele pe care le am la dispoziție.

Îmi place să citesc. Am avut o perioadă în care am citit carte după carte. Unele detalii, sau poate chiar mai multe, le-am uitat, însă retrăiesc emoția pe care am avut-o în momentul în care am închis coperta și am rămas cu ochii ațintiți în depărtare, visându-mă sau imaginându-mă împletită în firul poveștii.

Înca îmi îndrept atenția spre exterior. Așa am funcționat mulți ani și îmi este dificil să reintru pe traiectorie. Însă totul se învață.

În ultimii trei ani, am făcut pas după pas. Unii de furnică, alții de uriaș.





Comments

Popular posts from this blog

Oameni-cărți

Oblivion

Hanul Vatra