Momente și amintiri

Am trecut pe lângă un anume loc, care îmi trezește de fiecare dată aceeași amintire, ori de câte ori trec pe acolo. Și nu pot să nu mă gândesc oare câte amintiri nu ascunde un anume loc, în momente diferite și pentru oameni diferiti?

Împreună formează povestea locului, iar separat sute de mii de momente.

Fix prin acel loc a trecut un copil cu bicicleta, ținându-se cu mâinile transpirate de ghidon, fericit că a reușit prima lui tură fără roți ajutătoare și fără să fie ținut de șa de mama lui. Vocea i se aude din spate, întreruptă de aplauze de admirație și încurajare. Poți! Sunt mândră de tine!

În alt moment, într-o zi de primăvară, fix în acel loc, trec doi bătrânei ținându-se de mână, tăcuți unul lângă altul și cu zâmbetele drept podoabe. Nu se simt stânjeniți în niciun fel de a lor tăcere. Se cunosc atât de bine și se bucură de fiecare clipă petrecută împreună.

Într-o după amiază de miercuri, fix în același loc, un grup de muncitori râd zgomotos în jurul asfaltului denivelat, încercând să repare o groapă.

Într-o zi ploioasă, fix în același loc, doi trecători grăbiți se lovesc umăr în umăr, apoi își continuă gândurile care îi apasă. 

În altă zi, fix în același loc, o rază de soare scaldă bucata de asflat sub formă de inimă. Adună în ea toată energia pentru o zi perfectă.

Într-o altă seară, fix în același loc, un melc se întreabă cum a ajuns acolo și gândește că e departe de casă. Ciudat însă, casa este atât de aproape de el și nu o mai recunoaște.

Într-o iarnă, fix în același loc, aterizează un bulgăre, iscat din joaca mai multor copii care se bucură de prima zăpadă din anul acela. Obrajii le sunt rumeniți și mâinile fără mănuși încep să capete o ușoară nuanță vineție.

Într-o zi de toamnă, fix în același loc, două frunze cad într-o ușoară unduire tricotată. Rămân cu fața în sus, privind desișul copacului, care în curând va ramâne dezgolit.

Într-o seară caldă de mai, fix în același loc, trec doi îndrăgostiți ținându-se de mână. Fețele le sunt rumenite și ochii senini. Vorbesc nimicuri și vor ca ora asta să aibă sute de minute.

Într-o altă zi, fix în același loc, o bătrânică își scoate batista din buzunar să își ascundă lacrima scursă pe obraz. Îi este un dor teribil de nepoții pe care nu i-a mai văzut de prea mult timp. Își trage cu greu picioarele și suspină din când în când.

Într-o altă zi, fix în același loc, un adolescent sare în sus de bucurie, vorbind la telefon. Pesemne a primit o veste grozavă, a reușit să intre printre primii candidați la universitatea la care visa de când era mic. Îți imaginează cum se va hrăni cu bucuria pacienților pe care îi va vindeca.

Într-o seară caldă de vară, fix în același loc, cerul se oglindește într-o baltă neregulată. Norii par că defilează pe scena unui teatru și câte un trecător unduiește apa cu talpa pantofului.

Într-o dimineață de primăvară, fix în același loc, jucăria unui băiețel se rostogolește și cade, în timp ce mama lui trece grăbită cu roțile căruciorului peste ea, absorbită fiind de ecranul albastru al telefonului. Copilul rămâne cu privirea în urmă, mut de uimire și neștiind cum să reacționeze. Când va fi mare, își va aminti de jucăria lui preferată și va trăi cu sentimentul de dor.

Într-o seară de iunie, fix în același loc, o vrăbiuță își scaldă aripile în praf. Pesemne urmează să plouă.

Într-o altă zi, fix în același loc, două fetițe desenează cu creta un șotron și sar bucuroase în pătrățelul cu trei, pe care l-au împodobit cu două inimi, semn al prieteniei lor.

Într-o amiază de vară, fix în același loc, umbra crengilor dansează pe asfalt, oferind un spectacol de teatru de păpuși.

Într-o dimineață răcoroasă, fix în același loc, un câine se oprește să adulmece mirosul. După câteva secunde, mișcă din coadă, formând spirale invizibile în aer.

Miros de bucurie, fericire, plutire, dragoste, iertare, speranță.