Confetti

Nu îmi plăcea ziua mea de naștere. Nu îmi plăcea să fiu în centrul atenției. Nu îmi plăcea pentru că îmbătrânesc și mă apropii mai mult de sfârșit. Orice ar fi putut însemna acest sfârșit. Găseam orice motiv să nu îmi placă. Ba chiar făcusem o listă pe care o bifam cu mândrie de fiecare dată când mă întreba cineva de ce nu îmi place să mă serbez.

De 3 ani, însă, mi-am schimbat optica. Și am descoperit, de fapt, că îmi place. Magia fiecărei zile în parte și în special a zilei de naștere.

Anul trecut m-am bucurat că am avut apă caldă. Sunt atât de multe lucruri pe care am încetat să le mai apreciem, de parcă ni se cuvin. Lucruri aparent mărunte, însă le descoperim importanța și folosința doar în momentul în care nu mai avem parte de ele.

Și de piesa de teatru.

Și de mănușile de tură pe care mi le-am făcut cadou.

Și de toate nimicurile care mi s-au întâmplat. De fapt am realizat că mi-am făcut cadou propria bucurie de a mă celebra.

Iar anul acesta a fost diferit. În carantină.

Surpriza a venit cu o zi mai devreme. Am primit cele mai frumoase cadouri de la ai mei copii. Curățenie, spălatul vaselor și faptul că m-au lăsat să dorm până târziu. Am lenevit în pat și le-am ascultat melodia pașilor lipăiți pe parchet, până când i-am văzut că au deschis ușa cu grijă și și-au strecurat căpușoarele în cameră. Cred că m-au auzit zâmbind, că au sărit în pat peste mine și mi-au țipat în urechi: la mulțiii aniii, mami.

Pe masa din sufragerie au așezat într-o ordine aleatorie cadourile pregătite pentru mine. Felicitări, confetti, desene, piramide din hârtie, un șirag de mărgele. Mami, eu l-am învățat să facă piramida!

Însă cel mai mult m-a fascinat complicitatea lor de a-mi pregăti surpriza.  Șușotelile ce li se pierdeau dintr-o cameră în alta, ochii care le zâmbeau și se luminau încercând să-și imagineze cât de mult îmi va plăcea cadoul. Lăsau o dâră de lumină pe unde treceau. Vocile li se împleteau pe hol și țâșneau în camera cealaltă, departe de curiozitatea mea.

Mi-au cântat, am suflat în lumânări, mi-am pus o dorința, cu ei de-o parte și de cealaltă a mea.

Am aruncat confetti în casă. Au lovit tavanul și au căzut în sute de bucăți colorate și strălucitoare. Soarele le-a accentuat dansul de câteva secunde, iar eu l-am vizualizat câteva ore. Orele din viața mea de până acum.

O zi care a părut obișnuită, dar care a fost specială. O zi pe care mi-o voi aminti cu drag și dragoste. În adevăratul sens al cuvintelor.

La mulți ani mie!