Mirror maze 2
Și dacă ar fi să continui cu ce mi-aș dori să fac, fără să joc vreun rol din cele menționate până acum …
Mi-aș pune
bocceluța în spate și aș cutreiera lumea în lung și-n lat. Coada bocceluței ar
fi din lemn de nuc. Pentru că din lemnul nucului se fac instrumente muzicale. Să
pot împrăștia note muzicale pe toate drumurile pe care le voi bătători.
Mi-aș lua jurnalul.
Să scriu toate trăirile mele și semnele pe care Universul mi le va scoate în
cale. Să creionez harta învățării mele. Și sursa de inspirație pentru copii.
Aș face parte
din cele aproape două milioane de oameni care petrec pe străzile orasului în timpul carnavalului
de la Rio, aș lua la pas străzile unde a copilărit Freddie Mercury. Aș merge în
Madagascar sau Galapagos să admir miile de specii de plante și animale unice în
lume. M-aș reculege în Tibet. Mi s-ar tăia respirația când aș vedea pingunii la
Polul Sud. Sau albul nesfârșit de la Polul Nord. Aș vizita peșterile din
Australia, jungla amazoniană, parcurile naturale din Kenia, dealurile Scoției
sau Skara Brae, golful Phang Nga, marea de lotus roșu, statuia Leshan Buddha, cireșii
din Japonia. M-aș pierde pe străzile pietruite din Mica Veneție - Mykonos sau
Santo Domingo.
În același
timp aș căuta pe hartă locurile mai puțin cunoscute și le-aș fixa cu agrafe
colorate în lumea mea interioară. Aș dormi în căpițe, să simt mirosul de fân. Lângă
ape curgătoare, să las toate fricile duse departe. Sub bolta cerească, să las
stelele să mă acopere cu lumină și să fur din strălucirea lor.
Aș întâlni
oameni buni la suflet și m-aș mai liniști că lumea asta largă poate fi un loc
magic.
Aș înota în
ocean, să îmi dau seama cât suntem de mici. Aș privi un mușuroi de furnici, să îmi
dau seama cât suntem de mari.
Aș urca în cel mai înalt vârf
de munte, să înțeleg liberatea. Aș colinda deșertul, să-mi fie sete de viață. Aș vedea
fiordurile, să învăț să împletesc. Aș admira aurora boreală, să văd în culori.
Câte scene de
film aș suprascrie! Câte flori aș mirosi și câte raze de soare aș împleti în părul
meu! Spic de grâu. Ca atunci când eram mică și am descoperit că părul poate fi împletit
așa.
Ce experiență
teribilă aș acumula! Câte locuri aș vizita și câte guri de aer aș înmagazina! Câti
oameni aș cunoaște și cât de mult m-aș îmbogăți!
Și câte vieți
aș trăi!
Poveste in care ai pus tot ce poate fi vreodată Frumos spus.!
ReplyDelete