povestiriledanei

  Sunt unele zile, ale căror clipe îmi scapă precum firele de nisip trecute printre degete. Un pumn care se scurge și se transformă într-o grămadă. O încâlcitură fără formă. Sau sub formă de munte. Sau floare. Sau deșert. Sau orice vreau eu să fie. Îmi folosesc imaginația în favoarea mea. Altele sunt forme geometrice. Cu linii ascuțite sau tăioase și curbe line. Cu muchii de paralelipiped sau piramide. Ordonate, predictibile. Pe alocuri plictisitoare. Uneori mai am nevoie și de asttel de zile, care să nu mă stimuleze prea mult, care să nu îmi producă vreo urmă de agitație. Doar unde liniștite de maree. Aud sunetul valurilor. Sau tângurirea lor. Sau suspinul. Sau râsul înfundat, atunci când credeam că o păcălim pe mamaie că dormim. Altele sunt zile-cerc. Repet mici gesturi și am senzații constante de deja-vu. Uneori simt agitație, pentru că vreau să ies din rotița de hamster, în care singură m-am încuiat. Alteori le consider perfecte în rotunjimea lor. Sunt alte zile care îmi...

  Am tot auzit în ultima vreme diverși oameni că își schimbă locuința, rearanjează, reamenajează. Împachetează lucruri inutile și amintiri, sperând să facă loc pentru aer proaspăt. Pentru nou. Sau poate au impresia că daca le împachetează și le așează undeva, nu mai ies la suprafață. Le agață de un bolovan, cu cea mai zdravănă frânghie și le aruncă în străfunduri. Uneori mai închid și ochii, sperând că dacă nu se conturează nimic vizual, totul dispare. Precum flacăra lumânării care rămâne fără oxigen și se stinge. Iar eu, anul acesta am schimbat multe. Am așteptat începutul lui octombrie. Am revenit la Hanul Vatra. După doi ani, pe care nu i-am simțit. Fost stabiliment al băilor din Costești, clădirea a fost construită în perioada interbelică de familia Sacerdoțeanu, în apropiere de izvoarele minerale sulfuroase și iodate, cu proprietăți vindecătoare. Mai ales pe timp de vară, băile erau asaltate de turiști din toată țara, în special de cei având venituri modeste și care su...