povestiriledanei

  Se întâmplă câteodată să îți rămână o persoană în gând. Nu iese din cutia craniană, se învârte acolo precum bilele de la extragerea loto. Mișcări necontrolate, care te amețesc. Uneori coboară pe tractul respirator și ai impresia că rămâi fără aer.   Simți și un fel de gâdilat, de la mișcările mâinilor și picioarelor. Tragi cu nesaț o gură zdravănă de aer, să îți oxigenezi plămânii. Expiri îndelung, sperând că va pleca. Aștepți câteva secunde și încerci o senzație de nemișcare. Respiri ușurată și vrei să continui activitatea banală de care te ocupai, înainte să ți se strecoare pe nesimțite în minte.   Dar nu poți. Decizi să fii curioasă și să vezi ce se întâmplă mai departe. Din tractul respirator sau din plămâni, nu știi exact de unde, persoana-gând se mută spre inimă. O învăluie sau o gâdilă precum panglica concurentelor de la gimnastică artistică. Cu o delicatețe fascinantă. Te trezești că ți se activează un zâmbet pe față. Și poate începi să bați darabana cu dege...