povestiriledanei

  Căldură înăbușitoare. M-am bucurat de cei câțiva stropi de ploaie, care însă nu au făcut decât să sufoce mai mult aerul. Ultimele luni au fost un carusel de emoții și amestec de evenimente, în care mi-am ocupat aproape toate minutele dintr-o zi și aproape toate zilele dintr-o săptămână și aproape toate săptămânile dintr-o lună. Am ales să fac asta, m-am bucurat teribil. Experiențe mai mult decât binevenite, care mi-au permis pur și simplu să trăiesc. Nu doar să respir. M-am hotărât să ies singură de data asta. Nu o mai făcusem de ceva vreme. Am ajuns la cinema. Urma să fie rulat câștigătorul festivalului de film Anonimul . Poate într-un an reușesc să ajung în Delta Dunării, la festival. Sau la Sighișoara. Sau la Szeged . Știu, n-are legătură, însă mintea mea curge înaintea secundelor sau gândurilor. Lume pestriță. Sala s-a umplut în mai puțin de zece minute. Un bărbat trecut de 50 de ani, în costum, cu sacoul aruncat neglijent peste umărul drept. Două femei trecute și ele d...

  Aș vrea să pot înregistra sunetele valurilor, cum se lovesc de țărm și bătăile inimii când rememorez unele amintiri. Să le pot lipi pe filele jurnalului, iar atunci când le răsfoiesc și ajung într-o zi oarecare din luna iulie sau august 2023, să le aud țâșnind dintr-o placă de gramofon în fundal. Sau să fi putut fotografia luna sângerie de acum câteva zile și o proiectez pe tavan, atunci când recitesc sau rememorez ziua de 3 august 2023. Privirile ne erau ațintite înspre ea și părea că își aruncă razele spre noi, precum un leagăn. Mi-am imaginat cum m-am urcat și țineam frânghia împodobită cu stele. Desenam bucle mari deasupra apei. Până la țărm și înapoi în larg. Să încapsulez mirosul de mare și sare de pe pielea mea și cumva să sparg esența, tot atunci când vreau sa îmi aduc aminte de zilele petrecute la mare.  Sau să fi adunat lacrimile, atunci când credeam că lumea s-a sfârșit și să le simt gustul dulce, nu sărat, atunci când realizez că am trecut și peste hop...